Solicitările angajatorilor români pentru lucrători din afara Uniunii Europene au depășit deja contingentul de aproximativ 90.000 de persoane stabilit de stat pentru anul 2026. Totul se întâmplă în contextul unui deficit de personal estimat la sute de mii de angajați în sectoarele cheie ale economiei.
O analiză realizată de o companie de recrutare a forței de muncă non-UE, citată de Adevărul, arată că presiunea pe angajatori este tot mai mare, chiar dacă autoritățile au înăsprit procedurile de angajare.
O transformare structurală a pieței muncii
Reprezentanții companiei de recrutare Work From Asia subliniază amploarea fenomenului. „În pofida faptului că autoritățile au înăsprit procedurile pentru angajarea lucrătorilor din afara Uniunii Europene și au redus contingentul anual aprobat, cererea reală din economie pentru forţă de muncă străină continuă să crească, iar presiunea asupra angajatorilor devine tot mai mare. Fenomenul nu mai este unul punctual, ci reflectă o transformare structurală a pieţei muncii din România, unde deficitul de personal este estimat de specialişti la câteva sute de mii de angajaţi, în special în sectoare precum transporturi, construcţii, servicii, producţie şi zona de personal domestic”, susțin aceștia, conform Agerpres.
Datele din industrie arată că, deși contingentul oficial pentru 2026 este de circa 90.000 de lucrători nou-admiși, solicitările depășesc cu mult această limită. Au existat ani în care cererile au fost chiar și de peste două ori mai mari decât numărul aprobat.
Cererea crește cu 20% în ciuda procedurilor complicate
Statisticile recente indică zeci de mii de posturi vacante în ocupații esențiale, precum șoferi profesioniști, muncitori în construcții, lucrători comerciali sau manipulanți de marfă. „Sunt domenii în care automatizarea nu poate înlocui complet factorul uman, cel puţin în următorul deceniu”, precizează compania de recrutare.
Tendința este confirmată și de agențiile de recrutare internațională. „Chiar şi în condiţiile procedurilor mai complicate, cererea continuă să crească. În prezent, doar în cadrul agenţiei noastre observăm o majorare de aproximativ 20% a solicitărilor pentru personal străin faţă de anul trecut, iar acesta este doar un exemplu care reflectă dinamica generală din piaţă”, a explicat Yosef Gavriel Peisakh, general manager al Work From Asia.
România, în competiție globală pentru forță de muncă
Specialistul atrage atenția că problema nu este doar aducerea muncitorilor, ci și păstrarea lor pe termen lung. România se află acum într-o competiție directă cu alte țări pentru atragerea personalului.
„România a intrat într-o competiţie globală pentru forţă de muncă. Lucrătorii aleg între mai multe destinaţii, iar decizia lor depinde de salarii, condiţii de muncă, cazare, timpul efectiv de începere a activităţii după ce au fost selectaţi şi stabilitate contractuală. Ţări precum Spania au înţeles de mult că retenţia înseamnă investiţie în oameni. Dacă nu creştem standardele, riscăm să pierdem această competiţie”, a subliniat Yosef Gavriel Peisakh.
Ce trebuie să facă angajatorii pentru a păstra muncitorii
Potrivit reprezentanților industriei, una dintre soluțiile esențiale este responsabilizarea angajatorilor și alinierea la standardele etice internaționale din recrutare. Screeningul mai atent al companiilor care aduc muncitori și asumarea contractuală clară a obligațiilor sunt considerate elemente critice pentru reducerea abuzurilor.
Respectarea principiului „angajatorul plăteşte recrutarea”, creșterea salariilor, respectarea codului muncii, integrarea culturală și îmbunătățirea condițiilor de locuire devin factori decisivi. „Nu mai este suficient să aduci oameni în ţară. Trebuie să creezi condiţiile în care ei vor să rămână. Companiile care înţeleg acest lucru vor avea avantaj competitiv, iar celelalte vor continua să se confrunte cu lipsa personalului”, a adăugat Yosef Gavriel Peisakh.
Pe fondul scăderii populației active și al migrației externe, specialiștii estimează că dependența economiei românești de lucrători din afara UE va crește în următorii ani. Astfel, importul de forță de muncă nu mai este perceput ca o soluție temporară, ci ca o componentă structurală a dezvoltării economice naționale.
